Pe scena boltei etern întunecate
Așteaptă mereu cele ''doișpe''' surate
Lumină din nou sa le atingă pe rand
Cand ceasul din pantec va suna pe Pămant.
Deschide cortina, curaj voie buna,
Avant el iși luase de mai bine de-o lună
Tactul , răbdarea-i lipsesc pe deplin
Dar spinetecă totul cu Marte si vin!
Din urma, mai lent, pășește și el
E mult mai solid, hotărat , are țel
Răbdare din plin, el o are pe toată!
De mai dă rateuri, n-o face lată.
Priviți cum se-mbină cei doi, sunt la fel!
Dar stau spate-n spate si privesc paralel.
Nimic nu le scapă, patru ochi, minte brici,
Se mai pierd in detalii și devin isterici.
Apare timid , strălucind totodată,
Cu Luna de mană si aura toată
Inimi zdrobite doar el dojenește,
În vicii, capricii, mereu pașește.
Straluce ca el nu-i niciunul pe hartă!
Cu coama-i măiastră, mandru se-ndreaptă,
Esență tare-n trup , caracter,
Cand cineva-i de vină, sigur nu-i el!
Timidă din fire, la prima vedere,
De treaba iși vede, nimic nu-ți cere
Muncește din greu, compromis nu acceptă,
Om de-i greșește, ea nu mai respectă!
Privire-i e fixă, strapunge cu ea!
Cu logica bună, dreptate, ea vrea,
Armonie, iz nobil și fermecător,
Dar greu ia decizii și șovăitor!
Țineți-vă bine, la el am ajuns!
El nu crede asta, de noi s-a ascuns.
Cu tact și răbdare spre el să pașiți,
Iubire și patos la el să gasiți
De vă pune Dracu pe el să-nșelați
În mod cert dă cu acul și-n zadar urlați!
Săgeți spre văzduh el trimite mereu,
Cu ele s-atingă vreo fire de zeu.
Spontan cu elan, ințelept uneori,
Copilul rebel vrea sa faca furori.
Loial cu scop pe-o culme-i retras
Serios , perspicace, niciodatnu-i fals,
Emotii să-i ceri și-un strop de-aventură
Va răspunde pasiv, posibil cu ură.
Adevaruri ei varsă, atent judecate,
Sclipiri de geniu, minți luminate,
Dar stau cateodată prea mult printre nori,
Separați de lume și de valori.
Spectacol ferice-n văzduh vrea să-nchidă
Manat de o forță profundă, candidă,
Străfunduri obscure, orbindu-l cu firea
Și cade cu valul, oprind nemurirea!
Comments